Cand urmeaza sa apara un fratior sau o surioara

Cand urmeaza sa apara un fratior sau o surioara

Daca ai deja un copil si urmeaza sa aduci pe lume un fratior te poti confrunta cu o serie de intrebari: cand si cum ar trebui sa ii vorbesti celui mare despre ce urmeaza sa se intample? Care ar trebui sa fie atitudinea potrivita pentru ca acesta sa nu se simta abandonat sau/si gelos pe fratele sau? In ce fel ar trebui sa il implici in cresterea micutului?

Inainte de toate informeaza-ti copilul cu privire la sarcina ta odata ce esti sigura ca ai in burtica o noua viata. Explica-i cat mai clar si in conformitate cu realitatea cum fratiorul sau surioara lui creste in burtica mamei si, cand va fi pregatit, se va naste. In felul acesta ii dezvolti copilului respectul pentru procesul nasterii, il ajuti sa se adapteze mai usor la realitatea in care traieste, iar el se va simti securizat de interesul tau de a-l pune in tema. Povestile cu barza care aduce copii nu au aparut din nevoia copiilor de a trai in fantezie ci din teama parintilor de a primi intrebari incomode sau neputinta lor de a explica un fenomen pe intelesul celor mici. Simtul realitatii se dezvolta treptat, prin punerea in contact cu realitatea din primii ani de viata.

Apoi, stiind ceea ce se intampla va intelege mai usor fenomene precum: vizitele mamei la medic, schimbarile de mobila din casa, eforturile familiei pentru protejarea mamicii etc. Altfel, va observa aceste schimbari, va fi confuz si se va simti deja exclus.

Gelozia

Este firesc sa apara semne ale geloziei cum ar fi: copilul incearca sa iti atraga tot mai mult atentia, loveste cu piciorul patutul, nu lasa alti copii sa intre in contact cu parintii sai, nu mai vrea sa mearga la gradinita etc. F. Dolto spunea foarte frumos: “Gelozia nu este un defect. Este o suferinta care asteapta compasiune si dragoste din partea mamei. ” Il va ajuta sa ii vorbesti despre mesajele pe care le receptezi de la el. Ii poti spune ca ii intelegi sentimentele si ca tu vei continua sa il iubesti la fel de mult chiar daca micutul iti va ocupa atentia in perioada urmatoare, ca si tu si tatal lui ii veti iubi pe amandoi pentru ca sunt copiii vostrii si fiecare este unic in felul lui, dar ca el nu este obligat sa il iubeasca pe fratele sau. Stiu, suna dur, ce parinti ar vrea sa aibe copii care nu se iubesc intre ei? Realitatea este ca intre frati exista oricum o legatura emotionala puternica dar cel mare se va simti usurat daca aceasta nu ii este impusa. El nu a ales sa se intample asa, nu a contribuit cu nimic si nu a fost intrebat si in plus, acest micut ii va tine mamica ocupata aproape toata ziua. Pe deasupra sa fie si obligat sa ii ofere acestuia dragostea sa? Frustrarea atinge cote maxime. Daca i se spune ca e alegerea lui daca il va placea sau nu, daca il va iubi sau nu, se va simti important si respectat. Va fi securizat de faptul ca mami si tati il vor iubi indiferent de sentimentele lui si va invata un lucru foarte important: are voie sa simta orice. Sentimentele nu sunt bune sau rele, doar comportamentele sunt asa.

Jucaria mea

Am auzit destul de des replica “ O sa aduc pe lume un fratior pentru tine, ca sa ai cu cine sa te joci. ” Aceasta este o pacaleala, ca si cum el ar fi cerut asa ceva sau tu, mama, incerci sa iti justifici alegerea in fata lui. Sa nu te mire daca vor aparea reactii de nemultumire la adresa sexului ( “Dar eu vroiam sa fie baietel ca mine” ) sau a “marimii” ( “Cum sa ma joc cu el daca e asa mic? ). In plus, atitudinea lui va fi cea fata de o jucarioara si nu una valorizanta asupra unei fiinte.

Supraresponsabilizarea

O alta abordare pe care e bine sa o eviti este cea in care insisti pe diferentele de varsta si pe responsabilizarea celui mare: “Tu esti mai mare si vei avea grija de el/ea. ” Desigur, visam cu totii la ajutorul pe care il vom primi de la cei din jur si mai ales la linistea din familie atunci cand avem atata nevoie de ea. Dar exista riscul sa te confrunti cu una din urmatoarele reactii:
- Copilul isi ia foarte in serios rolul cu care se identifica ( prin asta mami si tati il vor iubi si aprecia ) si devine un mic “tatic” sau “mamica”. Astfel se abate de la activitatile, mediul si etapele corespunzatoare varstei lui. Va deveni un salvator obinsuit sa isi distraga atentia de la propriile nevoi si dorinte;
- Va regresa puternic, va avea manifestari de “bebelus” astfel incat sa fie si el “mic” si sa i se acorde atentie ( enurezis, regresie in vorbire etc. ). Poate fi lasat sa colaboreze la ingrijirea bebelusului, dar cu masura si atunci cand doreste sau este rugat ( constient fiind ca ofera ajutor si nu e obligat ).

Este bine sa fie incurajat sa isi dezvolte interactiunile si activitatile cu cei de varsta sa. De asemenea tatal si celelalte rude se pot implica mai mult in ingrijirea, atentia si petrecerea timpului in momentele in care mama va fi ocupata cu bebelusul.