Copiii si Televizorul

Copiii si Televizorul

Imagineaza-ti ca esti copil! Lumea, cu farmecul ei nemarginit dar si cu pericole necunoscute, tocmai incepe sa ti se dezvaluie. Sunt atatea de explorat si de descoperit! Cu toate acestea, limitele iti apar din toate directiile: restrictiile impuse de adultii de care depinzi, limitele corporale, primejdii pe care nu le poti infrunta etc. La un moment dat, descoperi o alta lume, una in care aproape totul este posibil, in care stimulii sunt diversi si la indemana, in care controlul vine dintr-un buton. Cum sa nu devii fascinat de televiziune?

Este televizorul bun sau rau?

O problema indelung disputata, existand exagerari de ambele parti! Programele de la televizor pot fi surse de relaxare, placere, stimulare, informare pentru copii, dar si pentru adulti. Un copil poate afla aspecte din realitate la care nu are altfel acces, poate invata multe cuvinte noi, chiar o limba straina, isi poate antrena atentia si capacitatea de a asculta. Dar, beneficiile se pot transforma in aspecte negative, in functie de tipul de programe vizionate, de timpul petrecut si cat de mult este insotit de tine, adultul, in aceasta experienta.

• Televiziunea ca model

Copiii invata marea majoritate a comportamentelor prin modelul vazut. Cu cat este mai mic, cu atat structurile lui neuronale sunt in curs de dezvoltare, fixare. Atunci cand este expus in mod repetat la un model de reactie, sansele sa se formeze un traseu neuronal specific acelui model sunt foarte mari. Cu cat un copil priveste mai mult persoane care reactioneaza, de exemplu, agresiv (fie ele personaje din desene animate, actori din filme sau persoanele din mediul apropiat) cu atat este mai posibil ca el insusi sa dezvolte comportamente similare.

• Televiziunea ca lume ideala

Copilul confunda foarte des imaginatia cu realitatea. El ajunge sa creada in ceea ce vede la televizor. Reclamele devin si ele atractive din acest punct de vedere. Efectele confuziei sunt diverse: frustrarea copilului atunci cand se confrunta cu realitatea “anosta”, diferita de cea in care credea, frustrare care il poate determina sa se retraga in fata televizorului; anxietate, cosmaruri provocate de monstrii, violentele din programele urmarite; banalizarea unor pericole si tendinta de a se expune si in realitate la ele etc. In ceea ce ii priveste pe adolescenti, efectele sunt si mai diverse si periculoase (imagine de sine negativa in comparatie cu modelele corporale irealiste de la televizor, vulnerabilitatea de a intra in relatii cu persoane care sa profite de ele, dorinta de a obtine, cu orice pret, elemente care sa ii faca “populari” etc. )

• Televiziunea ca distractor de la ceilalti

Imaginile bogate in stimuli si atractive, distrag atentia copilului de la ceea ce se intampla in jurul sau si de la comunicarea cu ceilalti.

Cine este responsabil?

Sunt parinti care se vaita de timpul indelungat petrecut de copiii lor in fata televizorului. Altii, minimalizeaza efectele negative si se plaseaza in aceeasi stare de pasivitate: “Ce sa ii fac daca ii place?” Nu putem da vina pe televiziune in sine pentru ca responsabili suntem noi, adultii din jur, care avem capacitatea de a intelege, alege si decide cat, cand si la ce se uita copiii.

Este in regula sa ii permiti piticului tau un timp in care sa vizioneze programe relaxante, pe intelesul lui, mai ales intr-o societate in care va fi inconjurat de atatia altii care o fac si l-ar putea izola pentru diferentele dintre ei. Dar tu decizi la ce si in ce moment se uita, stabilind reguli clare, stabile si ferme.

Ofera-i alternative atractive din realitate, ca si activitati. Orice copil prefera, initial, sa interactioneze cu parintii sau cu alte persoane din apropiere, atunci cand sunt disponibile si securizante. Uneori insa, este mai comod sa-l lasi in fata televizorului ca sa ai si tu liniste si sa poti sa-ti faci treburile sau e mai usor sa-i bagi mancarea in gura cand se uita la televizor si nu mai face mofturi (pentru ca nici nu stie ce mananca). Dar acestea sunt avantaje de moment in timp ce repercursiunile sunt in dezavantajul copilului si al relatiei voastre.

Insoteste-l, fii alaturi de el atunci cand se uita la televizor. In felul acesta vei intelege reactiile lui, ii vei putea explica ce este real si ce este inventat, il poti proteja de imagini neadecvate. In plus, poti profita de ceea ce ati vazut pentru a comunica si, astfel, sa transformi aceasta experienta intr-o sursa de interactiune.

Ai grija la ce exemplu ii oferi prin propriul tau comportament. Daca tu te uiti foarte mult la televizor, daca preferi sa fugi din realitate “in imaginar”, tendinta lui va fi cu atat mai mult sa creada si sa isi doreasca sa intre si el in aceasta “lume”.

Responsabilitatea este la tine in teren!