Despre minciuna si imaginatie

Despre minciuna si imaginatie

Prima minciuna spusa de un copil starneste un adevarat val de ingrijorare in sufletul parintelui. Teama ca va deveni o persoana in care nu poti avea incredere, care va fugi de responsabilitatea propriilor actiuni si, mai ales, teama ca intre el si tine, parintele lui, nu va mai exista o comunicare deschisa, atrag reactii exagerate. Adevarul si onestitatea sunt valori pe care multi parinti vor sa le transmita copiilor dar acest proces este unul compex si anevoios. Iata cativa pasi de urmat in aceasta directie:

1. In primul rand, este important sa se faca diferenta dintre minciuna si fabulatie.A minti presupune un act voluntar prin care copilul urmareste obtinerea unor beneficii sau evitarea unei pedepse. A fabula implica un act de imaginatie ce are la baza placerea de a se juca cu puterea cuvintelor. In special intre 3 si 5 ani, copilul dezvolta o imaginatie bogata si fabuleaza adesea. Este insa o etapa necesara in dezvoltarea sa pentru ca, prin imaginatie, el invata sa combine diferite elemente ale realitatii intr-un mod creativ, testeaza anumite fapte anxiogene, intr-un mod securizant si descarca unele trairi emotionale. Este in regula sa raspunzi nevoii copilului tau si sa intri in jocurile lui imaginative, aratandu-i insa ca stii ca acestea nu fac parte din realitate.

Exemplu: „Bine, cat ne jucam nu voi mai fi mama ci ma voi preface ca sunt o zana. ” Un semnal de alarma de care trebuie tinut cont este reprezentat de situatia in care copilul se retrage mult timp in propriile fantasme si refuza sa accepte realitatea. Este important sa verifici ce elemente din mediul sau sunt prea dureroase, dificile sau chiar traumatizante.

2. Tine cont de varsta sa. De exemplu, intre 2 si 3 ani, copilul descopera singura sa putere asupra celorlalti: cuvantul. Entuziasmul acestei descoperiri duce la jocuri deloc distractive pentru parinti, de la refuzul intalnit la fiecare pas pana la minciuni. Desi minciunile spuse la aceasta varsta par veritabile tehnici de manipulare, nu e cazul sa te ingrijorezi sau sa iei masuri radicale, din 2 motive: copilul nu stie inca raul pe care o minciuna il produce (si nici nu e pregatit sa il inteleaga. Momentan, rau este atunci cand mami se supara) iar imaginarul se confunda puternic cu realitatea.

3. Incearca sa analizezi situatia si sa intelegi motivele pentru care copilul minte. Iata cateva exemple: - pentru ca ii este frica de consecinte ( sunt cumva pedepsele prea dure sau regulile stabilite prea rigide?) - pentru ca vrea sa protejeze pe cineva ( astfel de situatii apar, in special, in cazurile in care parintii/bunicii apeleaza adesea la santajul emotional: „ Ma omori daca mai faci asa!”, „ Eu am grija de tine si tu ma faci sa sufar”, „Si-asa am multe probleme pe cap. Numai tu nu imi faceai necazuri!”) - pentru ca vrea sa atraga atentia ( simte copilul in restul timpului lipsa prezentei parintilor?) - imita adultii

4. Ofera-i un model de onestitate prin felul in care relationezi cu el si cu ceilalti. Nu-l minti pe el si nu-i minti pe ceilalti (cel putin nu in fata lui). Uneori comportamentul nostru in societate produce confuzie pentru copil vis-a-vis de sinceritate. Ti s-a intamplat probabil si tie sa fi nevoita sa iti apostrofezi copilul cand i-a zis doamnei de pe strada ca e foarte grasa. Va avea nevoie de ajutorul tau sa inteleaga, in timp, ca exista mai multe puncte de vedere si ca, uneori adevarul poate fi evitat pentru a nu jigni pe cineva. Pana atunci insa insufla-i incredere evitand sa-l „duci de nas” Minciuna are picioare scurte chiar si in cazul parintilor.

5. Nu-l acuza inainte sa fi sigur ca ceea ce afirma nu e adevarat. Altfel se va simti nedreptatit, jignit si va invata ca este inutil sa spuna adevarul.

6. Atunci cand isi recunoaste greselile lauda-l pentru sinceritate, pentru curaj si multumeste-i pentru increderea de a-ti relata cele intamplate.

7. Pedepseste comportamentul si nu eticheta persoana! Etichetele sunt atat de dureroase incat, pentru a le evita, copilul va prefera sa minta. Oricat de infricosatoare ar fi primele minciuni ale copilului, pentru parinti, este nevoie sa fie tratate cu calm si deschidere pentru ca, prin ele, copilul sa descopere valoarea adevarului si integritatii.